Cât de mult ai putea menține o înșelătorie dacă aceasta îți garantează siguranța? Paedyn Gray, născută Obișnuită într-o lume a Elitelor, trebuie să descopere răspunsul, și rapid – pentru că jocul în care a intrat este unul periculos…
Cu mult timp în urmă, regatul Ilya a fost lovit de o molimă cumplită. Mulți și-au pierdut viața, iar majorității care a supraviețuit i-au fost oferite puteri miraculoase, devenind Elite. Însă nu toți au fost atât de norocoși – restul populației a rămas Obișnuită, ajungând să fie vânată de Executant.
Obișnuita Paedyn Gray nu are pe nimeni în afară de prietena ei, Adena. Pentru a-și câștiga traiul, aceasta a învățat să își falsifice puterea, prefăcându-se Clarvăzătoare. În fiecare zi, Paedyn scotocește prin buzunarele oamenilor pe care a învățat să-i citească în timp. Dar această ocupație atrage atenția și o va face să dea nas în nas cu însuși Prințul Kai al Ilyei, viitorul Executant. Datorită admirației publicului, aceasta este înscrisă în concursul organizat de familia regală. Însă, încercând să găsească calea de a-l câștiga, descoperă altceva – dragostea.
Atât voi dezvălui momentan, întrucât merită să descoperiți restul poveștii pe cont propriu. Înainte să încep recenzia propriu-zisă, trebuie să menționez că mie mi-a plăcut cartea, în ciuda a ceea ce urmează să spun. Povestea m-a captivat – e drept că nu din prima, dar, după un timp, nu am mai putut lăsa cartea din mână. Personajele sunt memorabile și acțiunea împletește fire narative multiple. Dar hai totuși să începem recenzia.
Am văzut multe persoane online comparând Powerless cu Regina Roșie de Victoria Aveyard și Jocurile foamei de Suzanne Collins. Eu aș adăuga în listă Alegerea de Kiera Cass. Pe scurt, Powerless prezintă aproape același lume ca alte scrieri populare și, pe alocuri, chiar și același fir narativ. E drept, Lauren Roberts, autoarea, nu s-a ferit de acest subiect, descriindu-și cartea drept “dacă Regina Roșie și Jocurile foamei ar fi avut un copil”.
Pe parcursul cărții am regăsit o grămadă de elemente care se repetă și în alte cărți. Iată câteva dintre cele mai evidente (cel puțin pentru mine): În primul rând, Paedyn este unul dintre cele mai clișeice personaje pe care le-am întâlnit (Din nou, asta nu înseamnă că nu o apreciez). Încă de la începutul poveștii, ne este prezentată această tânără neînfricată care învinge pe oricine în luptă, chiar dacă nu s-a antrenat niciodată. Weapon of choice? Un pumnal pricăjit, evident. (Pentru cei care nu sunt familiari cu universul Romantasy, pumnalul este arma clasică a protagonistelor. Deci, normal că Paedyn este genul de eroină care folosește unul) Cred totuși că aceste detalii pot fi trecute cu vederea odată ce intri în poveste.
Apoi, avem scene care par transcrise din alte romane – voi încerca să nu dau foarte multe detalii, întrucât nu ar mai avea sens să continui recenzia. De exemplu, la un moment dat, Kai, prințul, o învață pe Paedyn să danseze. I se mai pare cuiva cunoscut? Dacă da, poate pentru că și Mare, protagonista din Regina Roșie, are parte de o astfel de experiență. Mai sunt alte detalii asemănătoare, însă cred că ar trebui să menționez și faptul că structura e foarte similară. Ambele cărți împletesc POV-urile personajului feminin și masculin, adăugându-l ocazional pe cel al fratelui lui.
Powerless pare să respecte o rețetă folosită constant în cărțile de succes – și arată ca și cum a funcționat. Lauren Roberts a adunat în timp o comunitate numeroasă de fani. Pe orice platformă media pe care intri, vei da numai de cititori mulțumiți care îi devorează fiecare carte. (Ei bine, poate exagerez – sunt și unii care nu înțeleg hype-ul.) Trilogia Poweless este foarte apreciată pretutindeni și pare că a câștigat inima BookTok-ului.
Eu mă declar cucerită, în ciuda a ceea ce am scris mai sus. A citi Powerless a fost o experiență minunată, prin intermediul căreia am fost transpusă într-o lume plină de magie. Da, s-a simțit, pe alocuri, că citesc o altă carte, însă, pentru faptul că nu am putut-o lăsa din mână, îi dau 4.5 stele.
