Seria „Cireșarii” de Constantin Chiriță este cea mai îndrăgită serie de romane pentru tineret din literatura română. Publicată în anii 1950-1960, aceasta cuprinde cinci volume care urmăresc aventurile unui grup de prieteni dintr-un orășel de provincie.
Numele „Cireșarii” vine de la cireșul sub care cei șapte prieteni: Tic, Maria, Victor, Lucia, Ursu, Ionel și Dan, personajele principale ale seriei, obișnuiau să se întâlnească. Acest loc de întâlnire este în același timp atât punctul de pornire al prieteniei cât și al aventurilor lor comune. Cireșul devine un simbol al copilăriei, al verilor lungi și al legăturii speciale care se formează între ei.
Cireșarii vol 1 – Cavalerii florii de cireș – Prietenie subterană
Deși aș fi crezut că am trecut de vârsta publicului țintă, primul volum din aceasă serie m-a introdus în lumea fascinantă, unde descoperirea peșterii misterioase a fost doar începutul. M-am simțit parte din echipă, trăind fiecare moment de suspans și entuziasm alături de ei.
Cu planuri mari și entuziasm pe măsură, echipa exploratori amatori decide să descopere secretele peșterii despre care toată lumea șușotește. Aventura lor este ca un joc video doar că în viața reală, plină de provocări și surprize. Galerii ascunse, pasaje înguste, formațiuni spectaculoase dar și echipamente care refuză să funcționeaze, toate le testează curajul, inteligența și spiritul de echipă.
Pe parcurs, cei șapte prieteni trebuie să își pună mințile la contribuție, mai ales când se trezesc în situații de genul „cum am ajuns aici și cum ieșim?”. Dar, fie că se împotmolesc în noroi sau se trezesc fără mâncare, spiritul de echipă și prietenia lor îi scot din belele.
În final, expediția nu este doar o reușită personală pentru fiecare dintre ei, ci și un test care le demonstrează că împreună pot înfrunta orice. „Cavalerii florii de cireș” e o poveste despre prietenie, curaj și cum să-ți faci vacanța de vară cu adevărat memorabilă, chiar și fără Internet sau telefoane mobile.
Cireșarii vol 2 – Castelul fetei în alb – Pădurea misterioasă
În volumul 2, suntem introduși în atmosfera intrigantă a poveștii castelului abandonat și de legenda care-l înconjoară. Cireșarii reușesc să dezvăluie secrete vechi de sute de ani, explorând fiecare colțișor întunecat al castelului și descoperind adevăruri ascunse. Atmosfera gotică și misterele bine ascunse m-au ținut cu sufletul la gură.
Totul începe când aud de un castel vechi și misterios, ascuns în pădurea de lângă orașul lor. Acest castel, cunoscut sub numele de „Castelul fetei în alb”, este învăluit în legende și povești înfricoșătoare despre o fată care bântuie locul. Curioși și gata de aventură, Cireșarii se decid să investigheze.
Cu inima bubuind în piect dar cu lanternele pregătite, tinerii pornesc la drum, descoperind pas cu pas secretele castelului. Pe parcurs, întâlnesc indicii misterioase, camere ascunse și, desigur, câteva sperieturi care se soldează doar cu râsete până la urechi.
Din nou, prietenia lor strălucește în momentele de dificultate, iar fiecare contribuie cu idei ingenioase pentru a dezlega enigmele castelului. Aventura lor nu doar că le aduce satisfacția descoperirii, dar îi și leagă și mai strâns unul de celălalt. „Castelul fetei în alb” este o poveste plină de suspans și umor, perfectă pentru cei care iubesc misterele și aventurile prietenești.
Apoi, „Roata norocului” și excursia montană au adăugat un plus de adrenalină și mister, pe care le-am savurat din plin. Copiii se confruntă cu o provocare nouă și fascinantă, în care o roată veche și enigmatică joacă un rol crucial. Aventurile lor prin peisaje spectaculoase și obstacole neașteptate au fost pline de peripeții și descoperiri neașteptate.
„Aripi de zăpadă” este, poate, cel mai captivant volum din seria „Cireșarii”. Copiii se aventurează într-o excursie de iarnă pe un munte acoperit de zăpadă, unde descoperirile și provocările nu întârzie să apară. Peisajele montane spectaculoase creează un cadru perfect pentru o aventură plină de suspans. Cireșarii se confruntă cu pericolele naturii, inclusiv avalanșe și temperaturi extrem de scăzute. Dar cumva reușesc să își păstreze curajul și spiritul de echipă. Prin ingeniozitate și solidaritate, ei descoperă un avion prăbușit, legat de un mister mai vechi, și reușesc să salveze vieți. Întreaga experiență de pe munte este o lecție de curaj și prietenie, subliniind importanța de a rămâne uniți în fața dificultăților.
Iar în ultimul volum, „Drum bun, Cireșari!„, am trăit intens fiecare peripeție de-a lungul râului și am simțit nostalgia închiderii unei etape. Această ultimă aventură este o încununare a prieteniei și a spiritului de echipă, iar drumurile pe care le parcurg copiii sunt pline de simbolism și emoție. Finalul m-a lăsat cu un sentiment de melancolie dulce-amăruie, dar și cu o satisfacție profundă.
Seria „Cireșarii” a fost foarte populară în perioada comunistă și a inspirat numeroase cluburi de tineret și expediții. Cărțile s-au bucurat de o imensă simpatie, acestea fiind ecranizate în 1972 într-un serial TV omonim iar în 1984 a fost realizat un lung metraj. Acesta din urmă poate fi urmărit pe youtube:
Jurnalul.ro îl citează pe Horia Gârbea în încercarea de a explica cum autorul a reușit să fie popular în acea perioadă, fără a fi viciat de propaganda comunistă : „Un fapt determinant l-a constituit, desigur, abilitatea autorului și faptul că el era un autor «dezirabil» în regimul comunist, semnatar al unor volume de proză realist-socialistă, cu «dosar bun», lipsit de fițe intelectuale, ba și de diplomă academică”.
Constantin Chiriță (1925-1991) a fost un scriitor român renumit, cea mai populară operă a sa fiind seria pentru tineret „Cireșarii”. S-a născut la 12 martie 1925, în familia unui funcționar din comuna Ieșeni, județul Vaslui. A debutat literar în 1949 cu volumul de nuvele „Matei Ion a cucerit viața„. În perioada comunistă, Chiriță a fost un scriitor prolific și un participant activ la viața culturală și politică, fiind redactor la reviste precum „Luceafărul” și „Sportul literar” și ocupând funcții importante în Uniunea Scriitorilor din România (Wikipedia).
Chiriță a fost premiat de două ori de Uniunea Scriitorilor, în 1964 și 1974, pentru contribuțiile sale literare. În anii 1980, s-a mutat în Germania, unde a continuat să scrie până la moartea sa în 1991. Moștenirea sa literară rămâne vie prin impactul de durată al seriei „Cireșarii”, care continuă să fie iubită de cititorii de toate vârstele.
Câteva fapte amuzante și curiozități despre seria Cireșarii” de Constantin Chiriță, și despre adaptările acesteia:
- Numele „Cireșarii” provine de la strada Cireșului din București, unde locuia Constantin Chiriță împreună cu familia sa. Inițial, cartea trebuia să poarte titlul „Cutezătorii”, dar editura a decis să schimbe numele, având deja o colecție cu acest titlu (Wikipedia) (Ciresarii)
- Termenul „cireșarii” a devenit atât de popular încât a intrat în limbajul comun ca substantiv, desemnând grupuri de copii aventuroși și curajoși, similar personajelor din cărțile lui Chiriță. Criticul Alex Ștefănescu a subliniat această consacrare în cultura populară (Ciresarii)
- Fiecare din cele cinci volume este reeditat, astfel încât în 1971 numărul total al exemplarelor din ciclul Cireşarilor aflate în bibliotecile particulare şi publice româneşti se apropie de 1.000.000! (Ciresarii)
- Poetul Nichita Stănescu a fost atât de impresionat de candoarea personajelor din „Cireșarii” încât le-a dedicat ciclul de poeme „Cântece de cireșar”, captând esența adolescenței într-o manieră poetică și vibrantă
- Constantin Chiriță a început să scrie „Cireșarii” într-o perioadă dificilă din viața sa. După ce s-a aflat că soția sa era fiica unor „dușmani de clasă”, a fost concediat din toate redacțiile unde lucra. A supraviețuit scriind pe ascuns pentru alți autori și, în cele din urmă, a decis să creeze o serie de cărți care să nu poată fi refuzate de nicio editură. Astfel, au luat naștere „Cireșarii” (Wikipedia) (Ciresarii).
- În 1965, seria „Cireșarii” a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1964, Chiriță a fost premiat pentru romanul polițist „Trandafirul alb„, inclus în „Trilogia în alb„
- Popularitate continuă: De la publicarea primului volum în 1956, seria a fost reeditată de multe ori și a rămas populară printre toate generațiile, fiind inclusă și în colecția „Biblioteca pentru toți” (Ciresarii).
- Seria „Cireșarii” este notabilă pentru absența influențelor politice, fiind complet apolitică, ceea ce a contribuit la popularitatea sa largă în perioada comunistă
Seria „Cireșarii” mi-a adus aminte de cărțile „Iarna lui Isidor” și „O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu cu toate că sunt două feluri diferite de a te distra, ambele fantastice în felul lor.
Imaginează-ți „Cireșarii” ca un grup de prieteni super-aventuroși care se aruncă în tot felul de peripeții, de la explorat peșteri misterioase la dezlegat enigme complicate. E ca și cum ai avea un grup de detectivi tineri, plini de curaj și idei ingenioase, gata să rezolve orice mister. Fiecare are propriul său talent special, iar împreună sunt de neoprit. Aventurile lor se desfășoară într-o Românie pitorească, plină de peisaje spectaculoase și locuri de vis.
Acum, să-l luăm pe Isidor. Personajul din cărțile Veronicăi D. Niculescu e mai degrabă un filosof visător care își petrece timpul descoperind frumusețile ascunse ale naturii și ale propriei minți. „Iarna lui Isidor” și „O vară cu Isidor” sunt călătorii interioare la fel de fascinante ca orice aventură externă. Stilul de scriere al Veronicăi e mai poetic și mai introspectiv, aducând o atmosferă plină de magie și reflecție asupra vieții.
Dacă „Cireșarii” sunt acei prieteni care te trag afară din casă pentru o aventură palpitantă, Isidor e acel prieten care te invită să te așezi pe o bancă în parc și să discutați ore întregi despre misterele vieții și ale naturii. Cireșarii te duc într-o lume de acțiune și colaborare intensă, unde prietenia și curajul sunt cheia succesului. Isidor te introduce într-un univers al reflecției și al descoperirilor emoționale, punând accent pe frumusețea momentelor simple și pe introspecție.
E ca diferența dintre a te uita la un film de acțiune plin de suspans și a citi un roman poetic care te face să visezi cu ochii deschiși. Cireșarii sunt ușor de citit și te țin mereu în priză, în timp ce aventurile lui Isidor sunt mai complexe și te invită să meditezi asupra lor.
Ambele serii sunt minunate în felul lor, fiecare aducând ceva unic pe masa literaturii pentru tineri. Așa că, indiferent dacă ești în căutarea unei aventuri palpitante sau a unei călătorii interioare pline de reflecție, vei găsi ceva de iubit în ambele povești.