Ce se întâmplă cu mintea umană atunci când este scoasă din gravitație, din zgomotul cotidian și din realitatea imediată? Samantha Harvey oferă un răspuns profund și tulburător în romanul Orbital, o meditație lirică asupra timpului, memoriei și fragilității umane. Nu întâmplător, această carte a fost desemnată câștigătoarea prestigiosului Booker Prize 2024, fiind prima ficțiune de acest tip – scurtă, poetică și plasată în spațiu – care cucerește acest premiu.
O zi la marginea Pământului
Romanul urmărește viața a șase astronauți aflați la bordul unei stații spațiale internaționale, pe parcursul unei singure zile, timp în care orbitează Pământul de 16 ori. Nu este, însă, un roman despre știință, ci despre umanitate. Harvey nu se lasă prinsă de jargonul tehnic și nici de intrigi dramatice. În schimb, ne invită să ascultăm gândurile acestor oameni suspendați între cer și pământ, fiecare pierdut în propriile amintiri, temeri și revelații.
Este o carte în care nu se întâmplă „multe”, dar se simte totul. În tăcerea și rutina vieții spațiale, timpul capătă o consistență aparte, iar lumea, văzută de la distanță, devine mai clară, mai vulnerabilă.
Samantha Harvey – o scriitoare a introspecției
Autoare britanică născută în 1975, Samantha Harvey este cunoscută pentru proza sa profundă și meditativă. A mai fost nominalizată anterior la Orange Prize și Guardian First Book Award pentru romanul The Wilderness și a scris și eseuri remarcabile, cum ar fi The Shapeless Unease, despre experiența insomniei.
Orbital, publicat în 2023 de Jonathan Cape (Penguin Random House UK), a reprezentat o cotitură în cariera sa – o combinație de minimalism stilistic și ambiție tematică. Fără să recurgă la melodramă sau clișee, Harvey reușește să construiască un text de o profunzime rar întâlnită, unde fiecare frază este atent cântărită, iar fiecare imagine are greutatea unei revelații.
Booker Prize 2024 – o recunoaștere binemeritată
Orbital a fost selectat inițial în lista lungă (longlist) a Booker Prize 2024, apoi a intrat în lista scurtă (shortlist) alături de romane scrise de Percival Everett, Rachel Kushner și Anne Michaels, printre alții. În noiembrie 2024, juriul i-a acordat marele premiu, remarcând:
„o operă de o frumusețe tăcută, care îndrăznește să își coboare vocea într-o lume din ce în ce mai zgomotoasă.”
Este prima dată când un roman plasat integral în spațiu și scris într-un registru atât de poetic câștigă Booker-ul – o dovadă că literatura contemporană continuă să surprindă și să evolueze.
Introspecție în microgravitație
Departe de a fi un roman SF în sens clasic, Orbital este mai aproape de scrierile Virginiei Woolf sau Marilynne Robinson decât de Arthur C. Clarke. Ceea ce contează aici nu este acțiunea, ci fluxul conștiinței. Astronauții gândesc, își amintesc, visează. În fiecare fragment de gând se ascunde o lume întreagă. Este genul de carte care te face să te oprești după fiecare capitol, să închizi ochii și să reflectezi. O experiență de lectură aproape meditativă.
Recomandări pentru cititorii rafinați
Dacă ți-au plăcut romane precum Hamnet de Maggie O’Farrell, Stoner de John Williams sau Klara și Soarele de Kazuo Ishiguro, vei aprecia cu siguranță stilul delicat și profund al lui Harvey. Orbital nu este o lectură grăbită. Este o carte care cere răbdare și introspecție, dar care răsplătește din plin.
Este și o meditație asupra fragilității Pământului – descris de sus ca o sferă delicată, suspendată în neant. Într-o vreme în care crizele globale și anxietatea colectivă par omniprezente, Harvey ne oferă o perspectivă revelatoare: planeta noastră este frumoasă și vie, dar și fragilă. La fel ca noi.
Concluzie: o lectură necesară
Orbital nu este doar un roman bun – este un roman important. Faptul că a câștigat Booker Prize 2024 validează nu doar talentul autoarei, ci și nevoia publicului pentru o literatură care să pună accent pe tăcere, reflecție și umanitate. Pentru mine, lectura acestei cărți a fost ca o respirație adâncă luată între două maratoane literare: am citit-o între seria densă și provocatoare a lui Harari și romanele apăsătoare ale lui Orwell. A fost o gură de oxigen care mi-a amintit că uneori literatura nu trebuie să zguduie, ci doar să respire odată cu tine.
